Metamorphosis

Sfârşit de săptămână şi de program. Primesc un telefon de la un amic-fost-coleg şi sunt invitat la un suc de malţ aromatizat cu hamei. Accept. Cu Silvele-n faţă, mi-aprind o ţigară, începem să mai vorbim, de una, de alta, despre cât îi e lui de bine de când a schimbat echipa. Ei na, îmi zic eu, îşi face singur curaj. De unde. Încet-încet, discuţia alunecă spre politică, cu toate încercările mele de a o menţine la fotbal şi femei. Am eşuat, asta e. Mă rog, din vorbă în vorbă, aflu că Ilici e un politician demn de tot respectul, ba chiar că ar fi mai cool decât Băse (mă rog, deasupra lui ca discurs şi charismă). Ptiu drace! Apoi, cică Hrebe e jos pălăria, doar că are un râs antipatic. Măi să fie! Cu un an şi jumătate în urmă, când l-am cunoscut pe amicul în cauză, era un liberal convins ce-l considera pe Tăriceanu un politician model. După juma' de an se lepădase de Călin şi era dreptaci 110%, iar Băse – cel mai tare din parcare. Acum văd că a cotit la 180 de grade. Stau şi mă întreb în ce fază e în momentul asta. Oare cu cine va simpatiza în toamnă?